De cand ma tin minte am vazut lumea intr-un fel cinematic. Imi amintesc si  acum drumurile facute cu  masina cu ai mei, cand uitatul pe fereastra era mai interesant ca un film la televizor. Imi cream eu, in minte, din mers, propria poveste, propriul film. Abia ani mai tarziu, scenariul din imaginatia mea avea sa se intalneasca intai timid cu  aparatul foto, iar mai apoi avea sa imi schimbe cu totul viata. De atunci incolo nu a trecut o zi  fara sa trag un cadru. Sau doua. Sau chiar trei mii.

Fotografia imi hraneste sufletul in cel mai bun sens al cuvantului.

Nu dupa multa vreme aveam sa ma indragostesc la nebunie de nunti. Nu doar ca orice fetita care visa la a ei, ci de nunti in general. Si mi-am dat seama de lucrul asta la modul serios abia dupa ce una din cele mai bune prietene ale mele a ajuns in fata altarului. Totul ma fascinase. Florile, mirosurile, agitatia, fosnetul rochiilor si in cele din urma ... fotografiile. Totul se aliniase perfect cu  scenariul din mintea mea si, desi tarziu pentru nunta ei, a fost momentul perfect pentru mine pentru a decide ca vreau sa fac fotografie de nunta.

Imi place sa intalnesc cuplurile si sa le rasfat cu idei, sa planificam impreuna evenimentul. Ma bucur atunci cand viitoarea mireasa imi trimite victorioasa poze in secunda in care si-a gasit ROCHIA. Savurez fiecare minut al istorisirilor si felul in care imi poveteste cum a fost ceruta, unde si mai ales cum. Si toate astea in timpul sedintei de logodna. Continua sa ma facineze de fiecare data expresia de pe chipul mirelui atunci cand isi  vede pentru prima oara mireasa in zua nuntii, moment pe care il imortalizez mereu cu aceeasi emotie. Nu pot sa nu documentez pana si  cel mai mic detaliu din cea mai importanta zi a vietii tale. De la pantofi si inele pana la lacrimile din ochii mamei atunci cand tu pasesti pe ringul de dans alaturi de tatal tau. Momentele astea vor ramane marcate pentru totdeauna in albumul foto, ca o culminare a primului capitol al vetii voastre impreuna.